Agricultura urbană

Sursa foto: http://playbuzz.ro/

Până în anul 2050, se estimează că 66% din populația lumii va locui în orașe. 

Odată cu îngrijorările legate de încălzirea globală și de distanța pe care o parcurge o mare parte din hrana noastră de la ferme la consumatori, a apărut interesul pentru producția de hrană acolo unde se află cei mai mulți oameni. Agricultura urbană nu va rezolva toate problemele producției și distribuției de mâncare, dar ar putea să reducă presiunea pusă în acest moment pe terenul rural, în același timp aducând și alte beneficii.

De la balcoane, grădini și acoperișuri până la ferme urbane mari, creșterea și distribuția hranei în interiorul sau în apropierea orașelor este o metodă bună de a ajuta mediul. Și este chiar mai mult de atât. Peter Ladner, autorul cărții „Revoluția Urbană a Mâncării: Schimbarea Modului în care Hrănim Orașele”, scrie că „atunci când agricultura prosperă, copiii noștri sunt mai sănătoși și mai atenți la ceea ce mănâncă, mai puțini oameni sunt înfometați, sunt create mai multe slujbe locale, economia locală este mai bună, cartierele noastre sunt mai verzi și mai sigure, iar comunitățile noastre sunt mai incluzive”.

Agricultura locală și urbană poate contribui la reducerea emisiilor de gaze de seră și poate duce la reciclarea mai multor resturi de mâncare și a altor componente bogate în nutrienți.

Un studiu realizat de Centrul John Hopkins din SUA în 2016 a arătat că agricultura urbană ar putea să „crească nivelul capitalului social, bunăstarea comunității și implicarea civică în ceea ce privește sistemul de hrană”, dar și să îmbunătățească securitatea hranei, serviciile de ecosistem și sănătatea. Cetățenii au astfel șansa de a-și dezvolta noi abilități, iar grădinăritul este și terapeutic. Studiul a scos la iveală multe posibile beneficii pentru mediu, inclusiv reducerea emisiilor de transport și a izolării carbonului în vegetație și recolte, posibil consum redus de energie, mai puține resurse consumate și mai puține deșeuri generate, și un interes public mărit pentru protejarea spațiilor verzi.

S-au găsit și limitări – este posibil să se emită mai multe gaze de seră și să se folosească mai multă apă „dacă plantele sunt crescute în locuri ce necesită multă energie și resurse”, eficiența să fie mai redusă față de agricultura convențională în ceea ce privește utilizarea resurselor și emisiile de transport și, în funcție de practici, să se producă multă poluare de la pesticide și fertilizatori. Studiul arată că agricultura urbană este un lucru pozitiv per ansamblu, dar și că este nevoie de susținere din partea tuturor nivelurilor de guvernare pentru ca aceasta să fie viabilă.

Agricultura urbană nu este o idee nouă. În timpul războaielor mondiale, Canada, SUA, Marea Britanie, Australia și Germania încurajau „grădinile victoriei” prin care oamenii să contribuie la efortul de război prin reducerea presiunii asupra sistemului de hrană și asupra fermelor. Grădinile și cotețele cu păsări au apărut în curți, parcuri, pe terenuri de golf, lângă căi ferate și pe terenuri vacante. Oile erau duse la păscut pe terenurile de sport și păstrau iarba la nivelul corespunzător. Peter Ladner amintește că, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Marea Britanie avea 1.5 milioane de parcele care produceau 10% din hrana întregii țări, inclusiv jumătate din fructe și legume; iar până la sfârșitul războiului, peste 20 de milioane de grădini rezidențiale aduceau 40% din produsele agricole consumate în SUA.

Într-adevăr, pe atunci erau mai puțini oameni și mai multe spații deschise, dar încă este posibil să producem multă mâncare în zonele urbane, mai ales prin compostare și folosind tehnici de fertilizare a solului. Lander scrie că Toronto plănuiește să producă 25% din fructe și legume în limitele orașului până în 2025 și un studiu de la Universitatea Michigan State a concluzionat că Detroit ar putea să își producă 70% din nevoia de legume și 40% din fructe în 570 de terenuri vacante ce se întind pe o suprafață urbană de 5000 de acri.

O zonă din Detroit de unde s-au îndepărtat 12 case vacante pentru a crește mâncare a furnizat aproape 200 de mii de kilograme de produse agricole pentru 2000 de familii locale, a oferit oportunități de voluntariat pentru 8000 de rezidenți, a atras investiții noi în zonă și a crescut gradul de siguranță.

Orașele nu trebuie să fie deșerturi pline de drumuri sufocate de mașini și beton. Includerea producției de mâncare în zonele urbane în continuă creștere poate face orașele mai locuibile și poate consolida sistemele naturale care ne permit să trăim și să fim sănătoși.

Sursa info: http://www.ecowatch.com/urban-farming-david-suzuki-1984874080.html